tap to open sidebar
tap to close sidebar

Gustory

În bucătăria românilor care au emigrat. Ce pun pe masa de Crăciun?

În bucătăria românilor care au emigrat. Ce pun pe masa de Crăciun?

14 dec 2017 comentarii

Crăciunul este o o sărbătoarea a familiei, iar când eşti departe de casă cauţi orice modalitate de a recrea atmosfera pe care o trăiai acasă cu toţi cei dragi. Masa este cea care vă strângea pe toţi în jurul ei, iar bucatele pregătite de mamă sau bunică vă atrăgeau ca un magnet.

De ce le este dor românilor plecaţi din ţară?

Gabriela Berechet, doctor în chimie alimentară, plecată de doi ani în Olanda îşi aduce aminte de cum erau pregătirile de Crăciun în România: ”munceam de-mi sărea muştarul pentru Crăciun şi Anul Nou pentru că toată lumea venea la noi fiindcă aveam casă mai mâncarea era multă şi gustoasă şi aveam muzică mişto şi făceam petreceri amuzante! Făceam bunătăţi moldoveneşti de Crăciun (turte sau scutecele Domnului), cozonac cu nucă şi prăjituri multe! Cumpăram jumătate de porc şi procesam în bucătărie cu toţii! Soacra-mea făcea sarmale, socră-miu fierbea ţuică cu zahăr caramelizat!

De pe masa de Crăciun nu lipseau ciorba de porc acrită cu moare (era numai bună atunci), salata boeuf, salata de vinete, salata de ciuperci cu maioneză şi usturoi, salata de fasole cu ciuperci, fripturi (cel mai des faceam un muşchiuleţ umplut cu bacon şi mozzarela), si evident, cârnaţi de casă cu murături (eu cu socră-miu cu pepene, Doru şi soacră-mea gogoşari în oţet)!

Acum, lucrurile s-au schimbat. În Olanda caută preparate de la bulgari şi polonezi, ale căror gusturi sunt mai aproape de ale noastre. De la ei cumpără diverse, dar face în casă cozonac sau sarmale, mai ales pentru băiatul ei, care stă în Anglia şi o vizitează de sărbători.

Adina Rotaru este economist şi de 4 ani trăieşte la Berlin împreună cu soţul şi fetiţa. Pentru ea, Crăciunul a devenit o îmbinare a tradiţiilor româneşti cu cele nemţeşti. ”Gătim în general ce găteam şi acasă. Sarmalele nu lipsesc, dar luăm borş din ţară pentru că, deşi se găseşte şi aici, e mult mai slab la gust. Există o băutură care se numeşte Brottrunk, pe care nemţii o beau ca atare pentru complexul de B-uri, dar nu este atât de acră ca borşul nostru. Varză murată găsim la magazinele turceşti. Au lanţuri multe de magazine alimentare pentru că turcii reprezintă cam 6% din populaţia Berlinului. Pe lângă sarmale, cu mirosul cărora cred că înnebunim toată clădirea în care stăm, mai facem cozonac de care nu pot să mă lipsesc şi care, la fel, miroase în tot blocul. Sigur, vecinii noştri sunt invidioşi. Au si ei un fel de cozonac, pe care nemţii îl cumpără în perioada Crăciunului, este ca un aluat plin de fructe confiate, făcut cu mult unt şi foarte dulce, pudrat în mult zahăr. Este un produs tradiţional, originar din Dresda şi care se numeşte Christstollen.”

Cârnaţii nu îi mănâncă de Crăciun, pentru că se satură de ei prin toate pieţele de Crăciun din oraş.  Oricum, nu seamănă deloc cu ce avem noi, au alte condimente şi nu au niciun fel de usturoi. Nici friptura de Crăciun nu seamănă cu ce avem noi. Nemţii înlocuiesc porcul la masa de Crăciun cu preparatele din raţă sau gâscă. Băutura tradiţională este lichiorul de ouă, bineinţeles pe lângă nelipsită bere nemţească şi nu în ultimul rând, vinul fiert - celebrul Glühwein care parfumează oraşul în toate pieţele de Crăciun.

Francisca Horga a emigrat în Canada în urmă cu 6 ani. Pentru ei Crăciunul înseamnă regăsirea cu prietenii români. ”Într-un an am închiriat împreună cu prietenii o cabană în Muskoka, un complex turistic aflat la vreo 300 km de Toronto. Am umplut atunci portbagajele cu sarmale, cozonaci, salată boeuf, mălai pentru mămăliga şi alte mâncăruri tradiţionale româneşti atât cât să ne ajungă până după Anul Nou. Noi am luat toate ingredientele de la magazinul românesc din Toronto sau alte magazine etnice est-europene, tot din Totonto. Prin Muskoka n-am fi găsit nimic din toate astea, abia am găsit un lemn pentru foc, aşa că ne-am asigurat că avem toate cele la noi.”. Francisca spune că nu există nicio mâncare românească ce nu poate fi făcută în Canada pentru că toate ingredientele se găsesc la magazinele etnice. Uneori au norocul să găsească chiar şi mâncarea gata preparată. ”Eu, dacă n-am chef de gătit sau pur si simplu, nu stiu să fac ceva, mă duc la magazinul românesc şi cumpăr de acolo sarmale gata făcute, răcituri, cozonac şi ce se mai face de Crăciun. Nu ieşi neaparat cu mult mai scump decât dacă le-am face noi si nu ne mai batem capul.”, explică românca plecată în Canada.

”Unii români, am auzit, îşi taie singuri şi porcul în curte şi-şi fac cârnaţi afumaţi şi tobă.”, ne povesteşte

Anca Bohotineanu, din Belgia, spune că primeşte de la părinţi toate bucatele de care îi este dor. Oricum, dacă ar vrea să gătească ar găsi la magazinele româneşti tot ce are nevoie. ”De îmbinat tradiţii nu prea îmbinăm, pentru că nu prea se potrivesc mâncărurile lor cu ale noastre. În plus, sărbătorim cu prieteni români pentru că cei belgieni petrec în familie”, ne-a spus Anca

Elena Tonea stă în Elveţia unde familia îi tot trimitea colete cu autocarul cu zacuscă, cozonaci, dulceţuri, cârnaţi, iar ei făceau sarmale, salată boeuf. Acest lucru s-a întâmplat în primii doi ani. Acum facem mai lejer. Într-un an am făcut fondue chinoise, în altul caracatiţă. Eu sunt înnebunită după sarmale şi fac câteva, pentru zilele ce urmează sărbătorilor.”, ne-a povestit Elena. Ingrediente găsesc prin magazinele de acolo, dar, spune ea, nu au acelaşi gust ca cele de acasă. Cel puţin, varza murată este acră tare.

Liliana Buzoianu locuieşte în Statele Unite ale Americii, în Florida, unde, indiferent de temperaturile de afară încearcă să păstreze tradiţiile de acasă. Mese întinse se pun atât în casa ei, cât şi la ceilalţi prieteni români şi merg chiar şi cu colindatul. Totuşi, Crăciunul este asociat cu zăpada, aşa că de multe ori pleacă în căutarea ei la munte, în New York, Tennessee sau Carolina de Nord. ”Pentru ei, Craciunul nu e la fel de important ca pentru noi, dar ne vedem de treabă şi facem ce ştim: tăiem porcul, facem cârnaţi şi preparate speciale de Crăciun.”, ne-a spus Liliana.  

 

Irina Muşat din Egipt face salată de beuf, pate de ficat, ciorbă de perişoare, friptură la cuptor (pulpe de curcan marinate), sarmale, cozonac, prăjituri (rafaelo de ciocolata, faguri, etc). ”Ingredientele (rom, leuştean, borş, mălai, cimbru), de obicei, le am stoc de acasă, din România.”, spune Irina.

Cristina Munteanu trăieşte în Cehia şi de câţiva ani, de când şi-a început afacerea de consultanţă şi training, a hotărât să rămână la Praga de sărbători. ”Cum aleg să fiu aici, încerc să îmi dau seama de ce exact am nevoie. În unii ani am gătit mai mult, pentru că am avut oaspeţi, în alţi ani mai puţin, doar pentru mine. Nu îmi place să mă îmbuib cu mâncare de sărbători, aşa că aleg ceva ce îmi place, de ce mi-e dor şi de ce nu am timp în restul anului. De exemplu fac ouă umplute, vinete, supă de tăiţei (cu tăiţei de casă de la mama) sau friptură de porc. Murături cumpăr de aici. Ca desert prefer ceva uşor. E drept ca aici, la deserturi, se manifestă cel mai mult influenţa cehă - cehii fac şi 15 feluri de prăjiturele de sărbători. Eu am ales două -trei reţete care îmi plac şi, dacă am timp, le fac cu drag.”, explică Cristina modul în care petrece ea Crăciunul departe de ţară. Oricum, nu îi lipseşte turta dulce, pe care o face singură, în casă.

Carmen Pleşa locuieşte tot în Statele Unite ale Americii într-o zonă în care nu sunt români. ”Cred ca cel mai apropiat magazin cu produse est-europene e la vreo două ore de condus” aşa că îi este foarte greu să găsească vreun aliment care să îi amintească de casă. Nu primeşte nici pachet de-acasă pentru că restricţiile sunt foarte mari, iar restaurante româneşti nu există în zonă. ”Există şi o parte bună în toate astea: într-un stat în care peste 34% din populaţie suferă oficial de obezitate, eu am slăbit aproape 10 kg, pentru că nu îmi place mâncarea”, face Carmen haz de necaz.

 

 

craciun romani familie craciun

Cristina Călin