tap to open sidebar
tap to close sidebar

Gustory

Ouzo: Istoria băuturii greceşti şi beneficiile ei pentru sănătate
COOL

Ouzo: Istoria băuturii greceşti şi beneficiile ei pentru sănătate

25 aug 2017 comentarii

Nicio excursie în Grecia (sau Cipru) nu este completă fără a încerca ouzo, băutura locală pe care grecii o beau rece, alături de un platou de mezes.

Aperitivul cu aromă de anason, consumat pe scară largă în Grecia şi Cipru, a fost de mulţi ani considerat a avea diferite proprietăţi medicale şi beneficii pentru sănătatea consumatorilor, dacă este băut cu moderaţie.

Medicina populară greacă s-a răspândit din generaţie în generaţie şi de multe ori ouzo era recomandat în loc de medicamente în numeroase cazuri de boală, deşi dovada ştiinţifică reală nu există încă. Pentru majoritatea oamenilor din afara Greciei, ouzo-ul este doar un aperitiv delicios.

Ouzo a fost etichetat ca un produs exclusiv grecesc şi este deosebit de popular în timpul verii, servit cu mezes (porţii mici de mâncare), cum ar fi caracatiţă, salată, sardine, calamari, dovlecei prăjiţi şi scoici, şi o mulţime de gheaţă.

Cu toate acestea, ouzo poate fi folosit şi în scopuri medicale, atunci când este nevoie, fiind un antiseptic foarte bun, având în vedere nivelul său de alcool. Durerile de cap şi gripa pot fi tratate bine cu un ouzo călduţ înainte de a merge la culcare. Majoritatea grecilor au folosit deja ouzo la o vârstă fragedă când sufereau de o durere de dinţi groaznică.

Originea numelui „ouzo” este contestată. O derivare populară este de la italianul „uso Massalia” - pentru folosire în Marsilia - ştampilat pe gogoşi de viermi de mătase, exportate din Tyrnavos în secolul al XIX-lea. Potrivit anecdotei, această desemnare a ajuns să reprezinte o „calitate superioară”. O altă ipoteză este că „ouzo” provine din cuvântul turcesc üzüm, care înseamnă strugure, dat fiind faptul că este în principal este o băutură alcoolică obţinută din struguri.

Ouzo îşi are rădăcinile în tsipouro, despre care se spune că a fost proiectul unui grup de călugări din secolul al XIV-lea care trăia într-o mănăstire de pe Muntele Athos. Distilarea modernă de ouzo a luat amploare la începutul secolului al XIX-lea, ca urmare a independenţei greceşti, cea mai mare producţie fiind pe insula Lesbos, care pretinde că ar fi produs prima dată această băutură şi rămâne în continuare un mare producător. Când absintul nu a mai fost printre băuturile preferate la începutul secolului al XX-lea, ouzoul a fost unul dintre produsele a căror popularitate a crescut pentru a umple golul. A fost numit „înlocuitorul absintului fără pelin”. În anul 1932, producătorii de ouzo au dezvoltat o metodă de distilare folosind cazane de cupru, care este acum metoda standard de producţie.

În 1856, prima distilerie de ouzo, care funcţionează şi astăzi, a fost deschisă de Nicolas Katsaros. În 2006, guvernul a decis că ouzo-ul poate fi făcut numai în Grecia, alcoolul primind o etichetă aprobată de UE cu denumire de origine protejată.

Pentru a vă bucura de un ouzo, adăugaţi apă, ceea ce va transforma băutura într-o culoare alb-lăptos. Acest efect este foarte caracteristic băuturilor spirtoase cu anason. Ouzo-ul este o băutură pe care grecii o savurează după-amiaza târziu sau seara devreme. Odată ce veţi încerca, este foarte probabil ca ouzo-ul să devine rapid parte din dieta voastră.

Stin yia sas!

credit foto: 123rf.com

ouzo