tap to open sidebar
tap to close sidebar

Gustul meu

De fapt, cum este cu Lipscaniul?

De fapt, cum este cu Lipscaniul?

23 feb 2016 comentarii Autor: Eugen Istodor

Am băut, am mâncat în fiecare crîşmă din Lipscani, vreo doi ani încheiaţi, nu credeţi că aş putea să vă dezmeticesc? Nu pot. N-am nicio dovadă. Am păţit-o.

Când îmi spuneam că-l ştiu, Lipscaniul meu nu a mai fost.  La vreun an după ce-am făcut recensămîntul vinurilor şi mîncărurilor, crâşmele-martor  mi-au dispărut, au dat faliment, am rămas doar cu un ficat şi analizele lui mărite. Sufeream singur, Lipscaniul pe care-l crezusem devotat, dispăruse. 

Unde s-a dus pizza Bonnita, cea fără istorie? Unde borcanul cu murături de la Fântâna Blanduziei de pe strada Academiei? Unde, micii de la Irish Pub Charlatans? Dar, anşoa nescuturat de ulei de la Alioli? Aţi mai văzut cocktail ”Mircea cel Bătrân” precum la Rovine pe Blănari, dar margherita din înserarea aceea ? Da, recitam sonete la Shakespeare Cafe. Am şi acum mirosul ăla de mucegai când m-am pierdut în subsolul dela Chat Noir. Ce-o fi cu el? Pe unde-o mai fi chelnerul cu urechi uriaşe cât halba de bere dela Taverna Maria? Unde bântuie chelneriţa cu picioare infinite de la Absintherie? Da, aceea care mi-a dat ditamai cocktailul plin de gheaţă. Da, aceea care mi-a întors spatele când i-am spus de sufletul îmbătat cu gheaţă. Dar Dinette care avea vinul roşu mut? Nici Atelierul Mecanic cu 9 lei Gato Nero nu mai aruncă ocheadă. Preţuri, arome, urzeli, vorbe, ocheade, mâncăruri. S-a ales de totul praful. Din clădirile acelea, iar se scoate molozul.

Soarta mea? Au păţit-o şi alţii.

Hamie de la  hanul Şerban Vodă, care în 1667, face prima cafenea. Iordache, depe Covaci. Unde mai găseşti tu acum, ca la 1900, fleica – 40 de bani, vrăbioara – 80 de bani, cârnatul – 40 de bani, mâncarea cu sos – 40-80 de bani, şi vânatul şi pescăria – 80 de bani. Atelierul de dagherotipie al lui Johann Bauman? Unde?  Librăria cu de toate a lui Dimitrie. Librăria lui Socec & Belgasoglu. Unde-s acum vinuri fine, lichioruri, băcănie, coloniale ca la Lazăr & Staikovici. Dar Icrişoarele proaspete ca la Teologu’.  Unde-s?  Mărfuri din Austria şi Saxonia la grecul Lada. Tutun turcesc şi bohcea a-ntâia la „Patru Arapi“. Ţigări din foi englezeşti la Apostol Daciapopolo. Instrumente muzicale la Gebauer: pianoforte marca Bel, Brodman. Zoiţa Paladoaica; serdarul Enăchel de la logofăţia de obiceiuri; Grecu, omul postelnicului celui mare; Polcovnicul Costi; Cucoana Drugăneasca; Franţ, spiţerul; Susana Ciocanelli, ce tot uită să-şi plătească embaticu’; mănuşarul Haniger; cazarma Regimentului 2 Infanterie. Unde mai este cortul Societăţii Ecvestre şi Circul Suhr. Ehei, superba fiică a lui Suhr! Acrobată neîntrecută în toată lumea, iubită de-un boier Ghica în Lipscani. Dar spune-mi, unde s-au dus Auerbach, doctor de mediţin, Ali de Anatolia cu trainice covoare şi chilimuri frumoase,  Vitner de la Paris cu parfumuri şi şireturi de rochii şi horbote,  Gheorghe potcăpieru’, Brudel făinaru’,  Barbu pânzaru’,  Chiriac băcanu’, I.D. Ionescu cu baluri cu danţ şi cancan.  Unde-s zuluşii din tribul Beni-Zug-Zug şi americanul ce se scufunda într-un bazin cu apă şi scria-mânca-fuma acolo cinci minute. Unde-i cancanul, cu nume modest de horă.  Aici îi găseşti pe bucătarul Hiotu şi pe cafegiul Anastasiu. Unde-i limonţerie, râşniţă de făcut cafea? Bordelul?

Au păţit-o şi alţii. Acum, pe bune, voi chiar credeţi că ei ştiau mai bine cum este cu Lipscaniul?

Eugen Istodor este autorul cărţii "Lipscani. Ghid turistic & de chefuri", apărută la editura Art. După ce daţi o tură prin Centrul Vechi real, puteţi poposi şi-n Lipscaniul virtual al lui Eugen, cumpărând cartea de aici

 

 

lipscani centrul vechi ghid turistic