tap to open sidebar
tap to close sidebar

GuStyle

"Bucătăria este o inimă care bate". Cum o organizezi în stilul Julia Child

12 oct 2016 comentarii

"Bucătăria este o inimă care bate, este centrul social al casei, un adevarat laborator de lucru", spunea Julia Child, femeia care a revoluţionat bucătăria din Statele Unite, prin popularizarea gastronomiei franţuzeşti în rândul americanilor. Iar organizarea acesteia este cheia.

Julia Child a făcut o pasiune din colecţionarea uneltelor de bucătărie, de orice gadget care făcea gătitul mai simplu şi mai accesibil.

Rayna Green, curator la The Smithsonian, declara pentru The Litchfield County Times, în 2010: Julia "era un gadget freak. Nu a găsit un cuţit care să nu-i placă". 

Bucătăria Juliei a atras atenţia tuturor de la bun început, iar din 2001 se află la celebrul muzeu The Smithsonian.

Julia îmbrăţişa tot ceea ce făcea sens, însă nu-i plăcea dezordinea, povestşte Tina Ujlaki, editor - şef la Food and Wine.

Pentru a păstra ordinea, stoca tot la vedere, pe panou sau în oale de pământ, urmărind ca piesele importante să-şi găsească loc lângă spaţiul ei de lucru. 

În "Julia's Kitchen", Pamela Heyne analizează designul diferitelor bucătării ale Juliei Child şi reflectează cu privire la modul în care aceasta a influenţat gastronomia modernă şi a setat trendrile în materie de design. 

Iată câteva idei pentru a-ţi organiza bucătăria în stilul Julia Child:

Instalează-ţi un panou cu ştifturi pentru a avea lucrurile la îndemână.

Înălţimea contează în bucătărie. Pentru uneltele şi vasele pe care le folosesti mai rar, adoptă stilul rafturilor plasate cât mai sus.

Organizează uneltele de lucru. Julia plasa cuţitele mari pentru tranşat carnea în laterala suprafeţei unde pregătea preparatele. Celelalte, pentru decojit sau tăiat legume, atârnau deasupra chiuvetei pe o bandă magnetică. Cutiile cu hârtie pentru copt le depozita în fante verticale, într-un dulap lângă maşina de spălat vase, iar ustensilele din lemn le ţinea în vase ceramice.

Dă nume vaselor de ceramică în care depozitezi ustensilele şi-ţi va fi mai uşor să te organizezi. Julia le-a botezat Spoonery, pentru linguri, Forkery, pentru furculiţe, Spats, pentru spatule şi Wooden Things. 

Alfabetizează condimentele.

Ancora bucătăriei este o masă centrală primitoare.

Juliei îi plăcea foarte mult nuanţa de albastru-verde.

Nu te feri de lumina puternică.

Alege o podea confortabilă.

Adoptă o atitudine chic prin estetica bucătăriei. Julia era înnebunita după frigiderul ei negru.

Julia Child, de la Le Cordon Bleu la revoluţionarea Americii

Julia Child s-a născut în Pasadena, California, şi după ce a absolvit colegiul s-a mutat la New York, unde a fost copywriter în departamentul de publicitate al unei firme de mobilă. S-a întors în California în 1937 şi a petrecut următorii patru ani scriind pentru diverse publicaţii locale, lucrând în publicitate şi făcând voluntariat.

În cel de-Al Doilea Război Mondial a lucrat la Biroul de servicii strategice, după ce a fost refuzată de cei de la forţele armate feminine şi din marină, pentru că era prea înaltă. Şi-a început cariera în armată ca dactilografă, apoi a continuat ca documentarist pentru pentru şeful acestui birou, generalul William J. Donovan, în divizia Servicii Secrete. Pe când se afla transferată în Ceylon, l-a cunoscut pe Paul Cushing Child, angajat al Biroului de servicii strategice. Cei doi s-au căsătorit în 1946, în Lumberville, Pennsylvania, şi apoi s-au mutat în Washington.

Paul Child, născut în New Jersey, care trăise în Paris, unde îşi urma cariera de artist şi poet, şi-a introdus soţia în magia bucătăriei franţuzeşti.

În 1948, cuplul s-a mutat la Paris, unde Paul şi-a continuat cariera de militar. Cuplul nu a avut copii.

La Paris, Julia Child a studiat la celebra şcoală de bucătari Le Cordon Bleu şi apoi a fost eleva lui Max Bugnard şi a altor maeştri bucătari celebri. S-a înscris în clubul Cercle des Gourmettes, unde a cunoscut-o pe Simone Beck, care scria o carte de bucate franţuzeşti pentru americani împreună cu Louisette Bertholle. Beck i-a propus lui Child să lucreze cu ele, pentru a face acest volum mai incitant pentru americani.

În 1951, Child, Beck şi Bertholle au început să predea cursuri femeilor americane, iar acestea se desfăşurau în bucătăria Juliei Child din Paris. Şcoala se numea L'école des trois gourmandes (Şcoala celor trei gurmande). În următoarea decadă, Childs s-a mutat prin Europa, apoi la Cambridge, Massachusetts, timp în care cele trei testau reţete.

Prima lor carte, "Mastering the Art of French Cooking", a fost publicată în 1961, de Alfred A. Knopf, şi a fost un bestseller. În urma acestui succes, Child a început să scrie articole de gen în reviste şi avea o pagină regulată în The Boston Globe. A publicat peste 20 de titluri, sub semnătura ei sau în colaborare cu alţii şi multe dintre acestea aveau legătură cu emisiunile sale de televiziune. Ultima sa carte a fost autobiografică - "My Life in France" - şi a fost publicată postum în 2006 şi scrisă împreună cu nepotul său Alex Prud'homme.

În 1963, Child a debutat în televiziune cu "The French Chef" şi a avut un succes imediat. Emisiunea a fost difuzată 10 ani şi a fost recompensată cu premii Peabody şi 8 premii Emmy. Deşi nu era prima emisiune de gen, era cea mai vizionată pentru că Child era foarte şarmantă.

În anii 1970 - 1980 a fost starul unor emisiuni de televiziune numeroase, precum "Julia Child & Company", "Julia Child & More Company" şi "Dinner at Julia's". Pentru cartea "Julia Child and More Company", a câştigat în 1979 un National Book Award. În 1981 a fondat The American Institute of Wine & Food.

Faptul că utiliza ingrediente precum untul şi frişca a fost criticat de nutriţioniştii din zilele noastre. Child a replicat vorbind despre o "fanatică teamă de mâncare" şi i-a criticat pe cei care se concentrează prea mult pe nutriţie şi mai puţin pe plăcerea de a mânca. "Ar trebui să ne bucurăm de mâncare şi să ne distrăm. Este una dintre cele mai simple şi drăguţe plăceri ale vieţii", spunea ea. 

Propria ei bucătărie a devenit decor pentru emisiunile de televiziune realizate şi este în prezent reprodusă la Muzeul Naţional de Istorie Americană din Washington.

În 2000, Child a primit din partea Guvernului francez Legiunea de Onoare şi în acelaşi an a fost aleasă "fellow" al American Academy of Arts and Sciences. În 2003 a primit din Medalia pentru Libertate, acordată de preşedintele american.

Julia Child a murit din cauza unei insuficienţe renale, cu două zile înainte de cea de-a 92-a aniversare.

Jean Stapleton a portretizat-o în muzicalul "Bon Appétit!" (1989), bazat pe lecţiile sale de gătit. Titlul filmului era derivat din celebra sa replică din emisiunile de gătit "Sunt Julia Child. Bon appétit (poftă bună)!".

În 2002, a constituit o sursă de inspiraţie pentru "The Julie/Julia Project", un blog culinar popular al Juliei Powell, care a stat la baza bestellerului din 2005 "Julie and Julia: 365 Days, 524 Recipes, 1 Tiny Apartment Kitchen", reintitulat "Julie and Julia: My Year of Cooking Dangerously". Cartea şi blogul au stat ulterior la baza filmului "Julie & Julia" (2009), în care Meryl Streep a portretizat-o pe celebra bucătăreasă.

julia child design bucătărie