tap to open sidebar
tap to close sidebar

Rețete Yummy

La o plăcintă cu rubarbă, vedetă în cărţile de bucate de secol 19
SWEET

La o plăcintă cu rubarbă, vedetă în cărţile de bucate de secol 19

16 mar 2017 comentarii

Primăvara este şi vremea rubarbei. Folosită de chinezi încă din anul 2700 î.Hr., mai întâi în scopuri medicinale, rubarba a cucerit rapid şi bucătăriile Europei, la început Turcia şi Rusia, pentru ca mai apoi să devină preferata britanicilor.

Din cauza costurilor mari de transport via Asia, rubarba era de câteva ori mai scumpă ca cele mai preţioase condimente ale vremii: scorţişoara sau şofranul.
 
În America, a ajuns în anii 1820. Presedintele american Thomas Jefferson a cultivat R. undulatum, din aceeşi familie cu rubarba, la Monticello, în 1809, despre care a spus că este o rubarbă comestibilă, cu un gust asemănător cu al spanacului. 
 
La origini o legumă, aceasta a fost declarată fruct începând cu anul 1947. Pentru că era cel mai mult folosită la deserturi.
 
Arată cumva ca ţelina, însă este atât de diferită. Frunzele rubarbei, de exemplu, nu sunt comestibile, fiind considerate otrăvitoare. Apoi, gustul puternic al tulpinilor roşii - verzi este amărui şi acrişor în acelaşi timp, motiv pentru care este preferată în deserturi şi alături de fructe precum mere, căpşuni, portocale sau fructe de pădure. 
 

Din rubarbă se prepară delicioase compoturi, siropuri, sosuri, dulceţuri, tarte şi plăcinte. Gustul ei se combină delicios cu scorţişoara, nucşoara, cardamonul, ghimbirul sau vanilia.

Tulpina fragedă de rubarbă dată prin zahăr este şi astăzi preferată în Finlanda, Norvegia, Islanda şi Suedia. În Chile, în schimb, rubarba se vinde pe stradă, dată prin sare sau fulgi de ardei iuţi. Din rubarbă se face şi vin. 

În cărţile de bucate de secol 19 era considerată planta plăcintelor.

Iată şi o reţetă savuroasă: Plăcintă fragedă cu rubarbă

Pentru un aluat gustos ai nevoie de 225 g de unt de casă, 50 g zahăr, două ouă mari de ţară şi 350 de grame de făină. Amestecă la robotul de bucătărie untul şi zahărul, apoi adaugă ouăle şi continuă să amesteci. Redu viteza şi adaugă şi făina. Pune apoi aluatul format într-o folie şi dă-l la frigider o oră. După ce s-a răcit, din două treimi de aluat formează un disc cu diametrul de 28 cm. Din restul aluatului, mai formează un disc pentru a acoperi plăcinta.

Pentru umplutură, amestecă 800 g rubarbă, tăiată bucăţi mici, 300 g căpşuni, 300 g zahăr şi un sfert de linguriţă de nucşoară. Adaugă amestecul peste discul mare de aluat pe care-l întinzi într-o tavă rotundă cu diametrul de 22-24 cm. Apoi, celălalt disc aşază-l peste umplutură. Sau îl poţi tăia în fâşii groase cât un deget, pe care apoi le aşezi peste amestecul de fructe, sub forma unui grilaj. Unge aluatul de deasupra cu ou şi dă tava la cuptor, la 180 grade Celsius, timp de 40 - 60 minute.

Se serveşte cu zahăr pudră pe deasupra.

Poftă bună, gustartienilor!

 

 

rubarbă