tap to open sidebar
tap to close sidebar

Rețete Yummy

Radu Anton Roman: Alviţă

Radu Anton Roman: Alviţă

14 feb 2018 comentarii Autor: Cristina Călin

Ingrediente

Umpluturã:

• 5 albuşuri

• 400 g zahãr tos

• 300 g miez nucã

• 300 g miere

• 1 lingurã zeamã de lãmâie

• 1 plic zahãr vanilat

Foi de plãcintã fãrã grãsime (de tãieţei)

• 6 ouã (60-70 g oul)

• 600 g fãinã

Aluat:

• Se face de cu searã: se bat ouãle spumã, se amestecã cu fãinã şi se frãmântã pânã nu se mai lipeşte de mânã. Se întind 6 foi subţiri de mãrimea vasului în care vom pune alviţa, se pun în tavã şi se coc uşor douãzeci de minute, la foc mic, în cuptor, una câte una

Umplutura:

• Miezul de nucã se încinge uşor într-o tavã, câteva minute, fãrã sã se rumeneascã, apoi se freacã între mâini, sã le cadã cojile; se sparg în bucãţi mici

• Într-o cratiţã de aproximativ 3 litri se bat albuşurile spumã

• Se pune mierea la foc mic, pânã ajunge sã clocoteascã (atenţie sã nu dea în foc)

• Se adaugã zahãrul şi zeama de lãmâie, împreunã şi deodatã

• Vasul se aşazã pe marginea plitei, şi se mai bate amestecul (cu telul) încã vreun sfert de orã, pânã se întãreşte

• Se toarnã fierbinte peste spumã, amestecându-le pe foc potrivit (cu acelaşi tel în formã de parã) nebuneşte, cu toatã forţa, sã nu se pãndã, alt sfert de orã

• Se ia în sfârşit de pe foc, se adaugã zahãrul vanilat şi nucile, amestecându-le uşor

• Se cãptuşeşte un vas cu o coalã mare de hârtie pergament

• Se pun 3 foi de aluat în vas este hârtie se rãstoarnã umplutura fierbinte şi se niveleazã

• Se acoperã cu celelalte 3 foi şi se preseazã, sã se lipeascã

• Se înveleşte bine alviţa în foaia de pergament

• Se acoperã cu o altã tavã sau o scândurã, sã se preseze, şi se lasã la rece, 3-4 zile, sã se-ntãreascã

Sub Baterea alviţei însã se înţelege o datinã, care se face totdeauna în ziua de Lãsatul secului şi care e uzitatã mai cu seamã între copiii din Muntenia. Leagã o sfoarã de o grindã, în dreptul mesei sau în alt loc undeva; de capãtul sforii leagã un cocoloş bun de alviţã, şi apoi toţi copiii stau roatã de jur împrejurul mesei cu gurile cãscate ca sã poatã prinde cocoloşul de alviţã.

Unul poartã şfoara de jur împrejur pe la toţi şi, când se apropie boţul de alviţã pe la gurile lor, ei se rãpãd asupra lui ca sã-1 prindã, cãci care-l prinde a lui este toatã alviţa aceea. Pe urmã, dacã s-a prins cocoloşul cacela, mai pune altul şi tot aşa pânã se gãteşte toatã alviţa, pe care o cumpãrase în scopul acestei petreceri.

În Brãila, în Galaţi, precum şi în oraşe oraşe de pe malul Dunãrii, alviţa care e fãcutã din zahãr, miez de nuci şi fãinã şi care e dulce şi cleioasã, se joacã sau se bate astfel: Se bate în tavan un cui, de cui se prinde o aţã, iar la capãtul aţei se leagã o bucatã de alviţã în care se pune un franc sau un galben. Tatãl balanţeazã aţa şi toţi cei din casã stau cu gura cãscatã ca sã prindã alviţa. Cine-o prinde cu gura o mãnâncã şi ia banul. Ceilalţi îl invidiazã. Copiii care n-o pot prinde plâng. Iar când se prinde alviţa de pãrul vreunuia şi nu se poate desface, atunci se nasc râsete. Astfel petrec cu toţii pânã dupã miezul nopţii, anume ca sã fie strãji, pentru cã dupã credinţa lor în ziua aceasta va sta Domnul nostru Iisus Hristos la judecatã. (S.Fl. Marian – „Sãrbãtorile la români“)

radu anton roman alviţă