tap to open sidebar
tap to close sidebar

Rețete Yummy

Radu Anton Roman: Ciorbă de urzici

Radu Anton Roman: Ciorbă de urzici

9 mar 2018 comentarii Autor: Cristina Călin

Primãvara româneascã e semnalizatã nu atât de ghiocei şi ploaie de aur, ci de ţigãncile care nãpãdesc pieţele cu ştevie, lobodã şi urzici (aduc ele şi untişor, şi podbal, şi mãcriş, şi frunzuliţe de pãpãdie, dar lumea a cam uitat ce şi cum se mânâncã din pãdure). Nu e casã româneascã – chiar şi din cele mai simandicooase – în care sã nu fiarbã o verziturã din asta „vagaboandã“ şi de neam prost înãlţatã pentru o lunã la rang de trufanda: are fier cât o minã de Dognecea.

• 0,5 kg urzici

• 1 ceapã

• 1 cãpãţânã micã usturoi

• 1 lingurã orez

• 200 ml iaurt (fãrã, dacã e post!)

• 1 1 borş

• leuştean, piper, sare

• 1 linguriţã de hrean ras

• 1 ou (tot fãrã, dacã etc.!)

• Se spalã bine urzicile, se îndepãrteazã tulpinele mai groase, se opãresc, se toacã

• Se taie ceapa mãrunt

• Se pune totul la fiert în 2 l apã clocotitã

• Se toacã usturoiul

• Dupã 30 minute se adaugã orezul

• Se bate iaurtul cu ou, zeama din ciorbã şi usturoi pisat

• Dupã ce orezul a fiert un sfert de orã, se pune borşul cu hrean

• Se toacã leuşteanul

• Dacã a fiert şi borşul 5 minute, se drege ciorba cu iaurtul bãtut, câteva clocote, se ia de pe foc

• Se presarã leuştean

Întremãtoare în fier şi vitamine dupã iarna carnivorã şi murãturivorã, sãrãcimea vegetalã a lui martie a fost în multe rânduri, pânã dincolo Arminden, salvatoare de neam, în reţete, vai, mult mai simple şi mai puţin gustoase decât capriciul chiaburesc de mai sus.

Primãvara, când încep urzicile a creşte, fiecare român, cu deosebire însã sãrãcimea, cãreia i s-au sfârşit mai toate bucatele de sec, şi nu ştie ce sã mai înceapã şi sã facã ca sã poatã ieşi teafãrã din Postul mare, care e cel mai lung şi mai greu post, se simte foarte fericitã când aflã şi poate mânca urzici. „Urzica se dã în gura foamei“, zice un proverb poporal, adicã sãrãcimea îşi stâmpãrã cu ea foamea, duşmanul ei cel mai mare, mai cumplit şi mai neîmpãcat.

Din Joia Mare însã începând înainte biata sãrãcime nici de aceastã plantã nu mai are parte, cãci în aceastã zi e nunta sau mãritarea urzicelor, adicã din aceastã zi urzicile încep a înflori şi a nu fi apoi mai mult bune de mâncat. În Muntenia, urzica, care este foarte cãutatã de sãteni, cãci, ca plantã tânãrã şi în câtva gustoasã, în timpul rigoarei Postului mare, fiind un adevãrat deliciu, se mãnâncã ca ciorbã cu câteua fire de orez şi ca urzici sleite cu hrean ras pe rãzãtoare.

(S.FI. Marian – „Sãrbãtorile la români“)

 

ciorbă de urzici urzici