tap to open sidebar
tap to close sidebar

Rețete Yummy

Radu Anton Roman: Cuiburi de cinci sarmale

Radu Anton Roman: Cuiburi de cinci sarmale

21 dec 2017 comentarii

În Bucovina muntoasã, spre Prislop, se fac sarmalele sarmalelor! Nici o terfeloagã cum e asta a mea nu le-a povestit, decât pe sãrite şi pe sponci, din cauzã cã se fac rar şi cu cheltuialã foarte mare. Dar la Cârlibaba, în casa doamnei Mariana inginer Epaminonda Amãriuţei, am mâncat, acum vreo doi ani, cu ocaziunea unui botez de o sutã de persoane – suntem pe Bistriţa Aurie! – ceva ce nici romanii cei mai perverşi n-au putut inventa: sarmale din cinci cãrnuri diferite, neamestecate între ele şi încuibate în foi de varzã!

Umpluturi:

• 1 kg carne tocatã de gâscã

• 2 ouã

• 1 ceapã mare tocatã

• 1 ardei gras tocat

• 1 lingurã mãrar tocat

• 2 linguri unturã gâscã

• sare, piper (cât credeţi)

• 100 g pastramã afumatã tocatã de gâscã

• 300 g miez pâine albã (înmuiat în lapte şi stors)

• 1 kg carne tocatã porc

• 100 g slãninã afumatã tocatã

• 4 linguri orez

• 2 cepe tocate

• sare, piper, boia (cât vã place)

• 1 kg carne tocatã viţel

• 100 g slãninã de porc crudã tocatã

• 4 linguri orez

• 2 cepe tocate

• sare, piper

• 0,5 linguriţã cimbru uscat

• 1 kg carne tocatã de curcan

• 2 ouã

• sare, piper, cât credeţi

• 1 ceapã mare tocatã

• 1 lingurã pãtrunjel tocat

• 1 lingurã unt

• 300 g miez pâine albã (înmuiat în lapte şi stors)

• 4 linguri orez

• 2 ouã

• 1 ceapã tocatã

• 3-5 cãţei usturoi tocaţi pastã

• 1 lingurã pastã roşii

• 1 lingurã grãsime crudã de gãinã

• sare, câtã vã place

• Verze: 5, sau câte trebuie

• Se pregãteşte fiecare umpluturã în parte, ca la orice sarmale (tocãtura se face în principiu din cuţit – sã se simtã bucata bucatã în gurã – dar nu-i timp, aşa cã maşina taie-toacã)

• Se opãresc şi umplu vârfuri subţiri de foaie de varzã, rotunjind sãrmãluţe mici, mai moi cele cu orez, mai îndesate cele cu miez de pâine

• În cuiburi de foi mari de varzã se pun 5 sãrmãluţe, câte una din fiecare fel de carne – 1 felioarã de slãninã afumatã, 1 bucãţicã de frunzã de dafin

• Se leagã fiecare cuib cu aţã, în cruciş, sã ţinã

• Se toacã varza care a rãmas

• În oala mare – de botez, de nuntã ori de parastas – s-au turnat ceva grãsimi – unt, unturã şi un pic de ulei

• Se aşterne pat groscior de varzã în care se potriveşte un rând de cuiburi, apoi iar pat de varzã, subţirel acesta, felii de roşii, foi de dafin, crenguţe de cimbru, din nou cuiburi şi tot aşa, pânã se umple oala; ultimul strat e de varzã

• Se toarnã borş, zeamã de varzã limpede şi vin, în pãrţi egale, (amestecate cu pasta de roşii şi de ardei – câte o lingurã din fiecare la 1 litru zeamã) cât sã le înece

• Se acoperã oala şi se pune la fiert pe foc mic, amorţit de ţigle (dar mai bine în cuptor sau sub ţest), cel puţin trei ore, cum e scris sarmalelor

• Se dã la masã, câte un cuib de fiecare mesean, cu smântânã Tainã: Doamna Mariana mi-a povestit cã bunica ei a fãcut odatã „cuiburi“ mai simplu, fãrã sã înveleascã şi sã coasã sarmalele în alte foi: a pus în oalã varzã tocatã, apoi un strat de sarmale din carne de porc, iar varzã, viţel, varzã, gâscã, varzã, curcan, varzã, gãinã etc. cu toate cele de cuviinţã (şi smântânã, desigur!)

Imaginaţi-vã blidul smãlţuit în care s-a desfãcut cuibul şi au zburat, ca nişte lebede uşoare, miresmele celor cinci sarmale, surori de mamã dar de tatã nu!

Ce poate fi mai bun?

Cucoana Mariana a pus sã se dea mesei cuiburile nu dupã peşte, cum e obiceiul, ci la urmã, dupã fripturã şi dupã primã cafea, chiar înainte de fursecuri şi tort. A pus de s-au fãcut, la o sutã de invitaţi, o sutã cincizeci de cuiburi (sau tãiat – bineînţeles nu numai pentru sarmale – un porc, un viţel, trei curcani înfoiaţi, cinci gâşte, o duzinã de gãini şi claponi grãsani) sã fie, de o mai vrea vreunul, dar n-au ajuns!

Roşise Epaminonda: cum, la botezul primului sãu bãiat, Epaminondicã junior, sã nu ajungã mâncarea?! Ce contau chifteluţele cu mãrar, brânzeturile afumate, crenvurştii cu hrean îndulcit, pãstrãvii cu smântânã, plachia, ciorba groasã de cartofi, fripturile de douã jigãnii, tocãniţa de trei soiuri de pasãre, cu tarhon şi smântânã, plãcinţelele cu smântânã şi miere, tortul cât roata de tractor, îngheţatele cu frişcã, coşurile cu fragi şi cãpşuni şi ananas proaspãt, dacã n-au ajuns „cuiburile“?! Toatã lumea râdea: mai toţi erau bucovineni, bãieţi fini de 0,1 tone, învãţaţi cu mâncare bunã şi cât cuprinde fiecare, ba chiar mai multã! Dar „cuiburi de cinci“ nu gustaserã decât vreo doi pânã atunci, din cei mai cãrunţi, cu nunţile pornite din adolescenţã, înainte de ’60, de colectivizare, va sã zicã.

Vinul a curs în valuri: Busuioacã de Cotnari, – aromatã ca o grãdinã, dar nu din cea mierie, ci sprintenã, doar cu un vag gust dulce (butoiul fusese îmbrãcat în gheaţã şi paie de cu searã) şi Feteascã Neagrã de Uricani – nici copilã cuminte şi neaflatã de bãrbat, dar nici muiere la cei opt copii ai ei, ci codanã scorpie, mirosind provocator a muşchi de pãdure şi a coajã de pâine caldã, şi lipindu-se de om ca o zeamã de buruianã fermecatã.

Doamne, bine mai ştiu unii sã trãiascã...

radu anton roman cuiburi de cinci sarmale reţetă bucovina

Cristina Călin