tap to open sidebar
tap to close sidebar

Rețete Yummy

Radu Anton Roman. Imam Baialdî

Radu Anton Roman. Imam Baialdî

11 mar 2018 comentarii Autor: Cristina Călin

Deliciu turcesc – monadã gastronomicã – pe care nimic şi nimeni nu l-a putut sparge şi schimba, atât a fost de rotund modelul. Deşi mai încearcã unii sã-i adauge carne de berbec şi lãptãrii – tot spre turci ducându-se, zic ei naivi – experienţa ne aratã cã-i o prostie zadarnicã şi cã iese un rahat (dar nu de cel locum).

Dacã imamul înnebunea la mâncarea asta, mânãstirile româneşti au înãlţat-o drept cea mai de preţ lucrare de post, iar în vechiul Bucureşti nu se putea birt serios fãrã tocmealã de vinete cu roşii şi usturoi, cã nu mai venea lumea, se ducea la alţii.

• 1,5 kg vinete coapte şi lungi

Umpluturã:

• 2 cepe

• 2 morcovi

• 1 pãtrunjel

• 1 ţelinã

• 2 ardei graşi

• 3 linguri varzã tocatã

• 3 cãpãţâni usturoi

Sos:

• 1 kg roşii

• 200 ml ulei mãsline

• piper, sare

• 1 ardeiaş iute

• Vinetele se grijesc (se spalã, se scot din coadã) şi se cresteazã, dar numai de patru ori, şi nu aşa adânc, cât sã se ţinã un pic vânãta de miez

• Se opãresc iute, se presarã cu sare şi se pun între funduri de lemn, presate, sã-şi lase zeama amãruie

• Se toacã toatã umplutura şi se cãleşte în 100 ml ulei de mãsline, cã aşa e Levantul, la noi scump, la ei gustos

• Usturoiul nu se cãleşte, sã rãmânã viu pânã-n vânãtã şi acolo sã moarã, dar se taie-n douã cãţeii, sã sufere un pic

• Vinetele se pun în tavã şi se îndeasã-n crestãturi cu prãjeala asta, cu cãţeii de usturoi, cu ceva sare şi piper

• Roşiile se curãţã de pieliţã şi se dau prin sitã

• Se toarnã untdelemnul rãmas, bulion de roşii, ardeiul iute tocat

• Se pune tava la cuptor, acoperitã, sã se coacã înãbuşit o jumãtate de orã, apoi se lasã sã scadã pe marginea plitei, sã se îndese toate bunele în ceva şi mai bun

O fi imam baialdî-ul mâncare islamicã, dar culmea, merge cu vin roşu. Ceva mai uşor, bineînţeles, un Merlot de Miniş, la o adicã, dar nu vechi, cã-şi uitã toate poznele tinereţii şi din chefliul şi nebunaticul Hal înhãitat cu tâlharii şi farsele lui Falstaff, devine ditamai regele Henric, solemn, responsabil, mãreţ. Eu unul, prefer – la mâncarea asta de varã-toamnã – un Merlot tânãr, de un an – doi, încã şovãind între arome de fructe de pãdure şi miros de flori de câmp, cu gustul încã crud şi ierbos, cu un pic de must şãgalnic şi efebiac ascuns în forţa lui felinã de acum şi de mai târziu.

imam baialdî