Radu Anton Roman: Saramură de pui ca la olteni cu un stop de Puterea Ursului

Poem provocator în formă fixă, rondelul saramurii de pui conţine, pe lângă o mămăligă caldă, şi o cană de vin roşu (negru!), gros de poţi să-l cari în bască. Zis (printre dinţii încleştaţi) Puterea Ursului, „nămolul“ uleios şi binemirositor e un amestec bătrânesc de vinuri roşii de pe partea Sâmbureştilor, de la Bolindeţu, Roşuleşti şi Launele.

E din ce în ce mai rar. Ca să-l pot atinge, să-l pot descoperi, înfiorat, a trebuit să mă împrumut, numai pentru o seară, de două clondire - dobândite cu chiu cu vai şi cu zapis, zălogind, sub pecete de sânge, smerenie aparentă, zel sfios, jurăminte solemne şi mincinoase, rugăciuni impetuoase - de la o mănăstire bogată (tare mi-ar plăcea mie să pot face, odată şi odată, pedigriul vinurilor anonime dar princiare din Episcopia Vâlcii: ce trecut glorios, ce sânge albastru ar da la iveală aceste ambrozii bisericeşti!).

A meritat şi răsmeritat efortul şi impostura, seara a fost magică, mi se părea că înfrunt un preaputernic zeu trac, dezlănţuit dintr-un sip.

Cu mămăliguţa şi Puterea Ursului alături, saramura de pui e un fel de ars gastronomica vâlceană, exprimată într-un scenariu pastelat: pe masa de lătunoaie de fag, ţărănească, cineva întinde o fină ţesătură de borangic. Fâlfâie moale, în alintul unui vânt al amiezii, ca o graseiere preţioasă. Zăduful din grădină cu iarba roasă de secetă se înviorează, de pe vârfurile Latoriţei se ridică promisiunea unui nor vineţiu.

Reţetă apărută în cartea Radu Anton Roman, Feluri din carne gătite româneşte. Aceasta şi altele scrise de Radu Anton Roman se pot comanda din magazinul online www.bucătăria-lui-radu.ro. 

Ingrediente

1 pui tinerel, de numai o văruşcă, dar cu înclinaţii evidente spre obezitate
sare
4 roşii răscoapte
1 căpăţână de usturoi
2 ardei graşi
1-2 chipăruşi 
leuştean, destul

MOD PREPARARE

Puiul, grijit şi pe afară şi pe dinăuntru, se taie în două, pe muchia pieptului (de ce? nu ştiu, aşa-i obiceiul pe la Govora) şi se întinde roata pe plita încinsă, presărată din belşug cu sare

Din când în când, se mai întoarce pasărea, iar între timp se perpelesc, se curăţă de coajă şi se toacă roşiile, ardeii graşi şi ardeii iuţi

Usturoiul se taie felioare, că dă gust mai bun, verdeaţa se mărunţeşte

Când puiul s-a rumenit şi chiar pârlit-înnegrit pe ici pe colo - nicio spaimă, aşa trebuie să fie saramura - se bate un pic de sare şi arsuri, se aşază pe fundul unei cratiţe, se acoperă cu roşii, ardei şi usturoi şi se îneacă în ceva apă fierbinte (creativi, oltenii pun şi-un păhărel de vin şi unul de ţuică, pentru miroase bune) lăsându-se să dea în câteva clocote

La sfârşit se presară verdeaţa şi se dă la masă, unii ţin obiceiul de-i alătura, pe lângă cele cuvenite (vezi mai jos un text foarte spiritual, bineînţeles) şi un talger cu cartofi ţărăneşti