tap to open sidebar
tap to close sidebar

Rețete Yummy

Radu Anton Roman: Vin Fiert

Radu Anton Roman: Vin Fiert

26 ian 2018 comentarii Autor: Cristina Călin

Ingrediente

• 1 litru vin, tare bun 5 linguri miere

• 1 praf scorţişoarã 10 boabe piper

• 10 cuişoare

• Se pune într-o oalã de tablã subţire vinul la fiert cu piper, cuişoare, scorţişoarã

• Când ies primii aburi se adaugã mierea şi se amestecã

• La primul undit al unui apropiat clocot se ia de pe foc şi se acoperã (alcoolul fierbe la 70° C; deci, ca sã nu se piardã bunãtate de tãrie, oala trebuie sã fie de metal – ca sã se încingã repede – şi acoperitã, ca sã rãmânã vinul-vin şi nu resturi groase dezalcoolizate) Se bea din cãni de lut cu gura strâmtã, vinul fiert, şi, ca sã fie mai aprig, ar trebui sã fie o Tãmâioasã din cele vechi, mieroasã, de Drãgãşani ori de Pietroasa, urcatã spre tãria cea din urmã, dincolo de care nu mai e nimic decât altã viaţã.

Unii-i zic învechirii îndelungate ce transformã vinul dulce şi tare într-un fel de lichior, maderizare. Alţii zis-au cã nu-i vin, ci ulei gros din alcool, ori marmeladã (un cubuleţ turteşte un regiment, mai umblã o legendã comicã).

Dar nu conteazã ce zic unii şi beau alţii! Ce conteazã e sã fierbeţi un vin cât mai tare şi mai dulce, cã mierea, cât ar fi de dulce şi de suavã, n-ajunge pânã la miez, nu îndulceşte şi fibra profundã a vinului (deşi fãrã miere nu se poate!).

Nu avem decât trei vinuri corespunzãtoare în magazia naţionalã, în afarã de Tãmâioasã (Pietroasã, cum i se zice la locul ei de vârf): Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin şi Muscatul Ottonel, amântrei vinuri parfumate cât o grãdinã de crini pãzitã de îngeri, spãlaţi şi ei, la rândul lor, cu esenţe de migdale

şi flori de mãr. Primul e galben-verzui, ca o ambrã de Baltica. Al doilea e colorat misterios în rubiniul trandafirilor de Baccara şi explodeazã cu un iz feciorelnic de fragi şi busuioc. Sunt amândouã vinuri nordice şi la apus de Prut, ascunse de istorie între Huşi şi Cotnari, dar fraţi buni cu Furmintul de Tokay şi marele Sauterne. Muscatul Ottonel, cã am ajuns şi la el, ca şi Tãmâioasa Româneascã, cãlãtore şte peste tot, în voia lui, de la Cotnari la Jiu, de la Oltina la Halmeu. Izbândele mari, însã, în Ardeal se celebreazã, prin tot ţinutul Târnavelor. Untdelemnuri gãlbui, esenţe de soare lichefiat şi miere parfumatã din flori de iasomie şi conuri de brad, eleganţã nervoasã şi fineţe decadentã definesc acest vin. Învechit, tot ca şi Tãmâioasa, devine un simbol al aristrocraţiei solare, al castei vinurilor licoroase şi puternice, motiv de evlavie şi certitudinea unui miracol. Sigur, unii vor spune, pe bunã dreptate, cã a fierbe asemenea vinuri e o impietate, o distrugere de patrimoniu european şi naţional, vezi bine! Dar tot atât de adevãrat este cã numai cu asemenea vinuri dulci şi tari poţi construi vinul fiert – capodoperã!

Recoltatul mierii, numit în popor retezatul sau tunsul stupilor, era fixat de tradiţie la Sântilie, Macavei şi Schimbarea la faţã. Ziua, de obicei joia, se împãrţea în douã: recoltatul mierii dimineaţa şi ospãţul dupã-amiaza. Retezatul stupilor era, în Moldova şi Bucovina, o adevãratã sãrbãtoare, când rudele, vecinii şi prietenii gustau fagurii cu miere şi beau ţuicã şi vin îndulcit cu miere. Masa festivã, cu unele elemente rituale menite sã aducã prosperitate prisãcii, se transforma într-o frumoasã petrecere cu cântec şi joc care dura pânã seara târziu sau chiar pânã a doua zi.

(dupã Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an“)

radu anton roman vin fiert vin reţete