Radu Anton Roman: Clătite cu ce-o fi

Clãtita ruseascã, blini, este mult mai groasã şi cu compoziţie mai complicatã decât a noastrã.

Clãtita carpatinã e unicã deci, în simplitatea ei suplã (nu simţiţi, în sfârşit, un fior patriotic? nu vã vine sã vã ridicaţi în picioare şi, cu clãtita fluturând ca o flamurã în gând, în mânã şi în gurã, sã morfoliţi un imn de slavã gliei strãbune şi roditoare?)! Trãiascã clãtita Noastrã!

• 1 ou

•1 lingurã fãinã cu vârf

• ulei

• 1 praf de sare

• 1 pahar cu lapte recişor (100 ml)

• Se amestecã oul cu fãinã

• Se adaugã laptele şi sarea, şi se bat bine împreunã

• Se lasã sã respire 1 sfert de orã

• O tigãiţã de tablã, cu coada lungã, se unge cu ulei şi se încinge pe foc iute

• Se scurge uleiul într-o cãniţã, sã rãmânã doar o peliculã pe tigaie, se pune iar pe foc

• Se agitã pasta (cu polonicul) şi se umple cam o jumãtate de polonic de zeamã la o tigãiţã de 20-25 cm diametru

• Se toarnã şi se joacã pasta pânã acoperã tot fundul tigãii încinse

• Când s-a desprins de tablã (o mai ajutãm pe margini) clãtita se întoarce cu un cuţit lat (sau prin aruncare, cine poate)

• Se lasã sã se rumeneascã pânã joacã-n tigaie şi se varsã în farfurie, unde o aşteaptã lista interminabilã de umpluturi dulci, sãrate, piperate, cu fructe, cu carnate, cu laptate, cu de toate...